vineri, 3 august 2012

Ceva despre alaptare

Aflandu-ne in Săptămâna Internațională a Alăptării (1-7 august 2012), m-am gandit sa scriu si eu ceva despre alaptare. Nu sloganuri, nu indemnuri, nu proteste sau manifestatii, nu prelegeri sau conferinte, ci doar ceva din experienta mea care poate va fi de folos cuiva.

Am pornit la drum complet nestiutoare, aveam hainute pentru bebe, dar ma intrebam oare ce va manca? Sora mea care deja avea un copil mi-a spus: "Lapte! Va suge!" Si pe unde va iesi laptele, ma intrebam tot eu, nevazand nici un orificu? "Ai sa vezi tu", mi-a spus zambind. "In orice caz, sa nu-ti cumperi biberon, ca nu-ti trebuie!" De ce? am intrebat. "Pai ce, vrei sa-i dai lapte praf???" Nu. Si in acel moment am fost convinsa ca voi alapta si ca nu voi avea nevoie de nimic altceva pana spre 6 luni cand voi incepe diversificarea. Ce usurare!
Mi-am alaptat primul copil timp de 1 an si 5 luni, pana am ramas din nou insarcinata si nu a mai vrut sa suga. Intarcarea a fost o usurare pentru mine, pentru ca alaptatul nu a decurs lin si frumos, asa cum citeam pe la alte mamici. Ba chiar ma enervam ca pentru altele totul era bine si frumos, o magie si o desfatare, in timp ce eu strangeam din dinti de durere si abia asteptam sa termine. A fost chinuitor. De ce? Nu stiu exact... poate o atasare imperfecta, poate o hipersensibilitate, poate toate celelalte probleme ocazionale cumulate (vasospasm, canale blocate, galactocel, rani...). Pe ansamblu insa nu a fost placut. Desigur, am trait si eu sentimente deosebite care cu greu pot fi exprimate in cuvinte, cand simti ca din pieptul tau izvoraste ceva minunat, lapte amestecat cu dragoste, care iti hraneste copilul si-l creste mare, frumos si sanatos. Am privit in ochii copilului pentru care eu eram totul si am simtit multumirea si satisfactia lui. Dar am avut parte si de multa durere, de nopti nedormite, de chin, cand imi venea sa las totul si sa fug, si doar dragostea pentru copil ma tinea in loc.

Asteptand venirea pe lume a celui de-al doilea copil au reaparut si grijile: iar ma voi chinui, va fi la fel, mai bine, mai rau? Inca din maternitate mi-a fost greu, bebelusul avand gurita foarte mica prindea doar sfarcul, de-mi venea sa urlu de durere. Sanii s-au impietrit si nu-i puteam goli, insa mamici saritoare, prietene bune, mi-au venit in ajutor: cu pompa de san am reusit sa-i detensionez. Un beculet s-a aprins in mintea mea si ajungand acasa am continuat sa scot laptele cu pompa si sa-l ofer copilului in biberon (da, am trimis sotul sa cumpere!). Era mult mai usor, durerea era controlabila si programata la ore fixe pentru care aveam timp sa ma pregatesc psihic. Astfel, timp de o luna (!) mi-am alaptat bebelusul doar din biberon. Ba chiar am incercat diferite modele de pompe, dintre cele mai bune: Medela Swing si Philips Avent. Ambele cu avantaje si dezavantaje pe care le voi scrie intr-un articol separat. Ma pregatisem mental sa continui asa toata durata alaptarii, ma gandeam chiar la o pompa dubla, profesionala, mult mai eficienta. Totul pana am cunoscut-o pe Ionela, consultant in alaptare. I-am povestit "cazul" meu si mi-a oferit tot sprijinul fara sa ma judece pentru alegerile mele. I-am spus ca nu pot si ca nu vreau sa-l mai pun pe bebe la san, de frica durerii, si ca oricum cred ca e prea tarziu dupa 1 luna de biberon exclusiv. "Nu e prea tarziu" mi-a spus, insa cu asa o convingere si caldura in glas, incat alt beculet s-a aprins si am vrut sa incerc. Spre mirarea mea bebe crescuse, gurita o deschidea mai larg si stia sa apuce mai bine! Nu era perfect, dar era suportabil. Era si foarte comod, nu mai pierdeam ore intregi cu pompa, nu mai stateam cu indoiala daca laptele scos in urma cu cateva ore mai este bun (la 29 de grade!) si in sfarsit puteam sa ma odihnesc noaptea! Asadar am renuntat complet la biberon si am trecut din nou la alaptat. Noroc cu bebe care n-a uitat sa suga si cu Ionela care m-a facut sa vreau din nou sa fac lucrurile firesc, chiar daca uneori nu este usor. In viata, toate lucrurile bune se fac cu sacrificii.

3 comentarii:

  1. frumos articol, sincer si emotionant.:)
    de obicei ocolesc articolele despre alaptare [pentru ca sunt prea multe!:))], dar al tau m-a captivat de la inceput pana la sfarsit.
    imi place cum ai scris, felicitari!:)

    [poate te gandesti sa scoti verificare cuvinte, e enervanta pentru cititor]

    RăspundețiȘtergere
  2. Faina postarea ta, Luci! Multumim ca ne-ai impartasit experienta ta. Si primul meu bebe a supt din biberon 1 luna jumate exclusiv, apoi in paralele cu sanul inca 2 saptamani, iar apoi am renuntat de tot la biberon, si Slava Domnului ca a fost bine si a vrut sanul! La noi motivele acestei alegeri au fost altele, insa te inteleg perfect cu trezitul noaptea inainte de bebe, stors rapid in biberon, si apoi frica/indoiala ca ii va ajunge laptele stors de tine.
    Sanatate si alaptare usoara sa ai de data asta!

    RăspundețiȘtergere
  3. superba poza... ce frumoasa esti si ce bine iti sta cu mufacila in actiune! Felicitari si pt lupta!

    RăspundețiȘtergere