Alăptarea si trezirile nocturne

Un copil nu vine pe lume cu instructiuni de utilizare, este o vorba. In schimb, orice mamica, mai ales daca si-a dorit mult un copil, va incerca sa faca tot ce crede ea ca este mai bine pentru el, va fi cat mai grijulie si isi va asuma cu mare responsabilitate noul rol. Acesta a fost si cazul meu.

Cu toate acestea, am avut probleme si cu alaptarea si cu somnul copilului.
In privinta alaptarii, m-am confruntat cu rani, durere, atasare incorecta, canale infundate, muscaturi... cam tot ce se poate. In ciuda acestora, stiind ca nu exista nimic mai bun pentru copilul meu decat laptele matern, am perseverat pe acest drum, chiar daca de multe ori strangand din dinti. Un mare sprijin am gasit in sora mea (care are copilul cu un an si jumatate mai mare decat al meu) care m-a sustinut si care mi-a dat multe sfaturi pretioase si link-uri la articole legate de alaptare, de programul copilului si multe altele. Astfel am reusit sa trec cu bine peste primele luni si mai ales sa evit tentatia biberonului in momentele dificile.
In ce priveste somnul, e o poveste oarecum separata. Aici nu am stiut ce sa fac. Citeam in cartile de puericultura ca bebelusul, pe masura ce creste, se trezeste din ce in ce mai rar noaptea, astfel ca asteptam si eu sa creasca, facand insa "de garda" in fiecare noapte, fiind acolo langa el la orice scancet, oferindu-i neconditionat laptele "magic". Am reusit sa rezist la oboseala acumulata si la noptile nedormite, ba chiar sa-mi formez si eu ritmul dupa al lui. Eram chiar mandra ca ma descurc atat de bine.

De-a lungul timpului am trecut prin diferite etape.
- La inceput a dormit pe pat alaturi de mine, iar eu puteam sa-i simt orice miscare.
- Pe la 4 luni am hotarat sa utilizam totusi si patutul lui. Noaptea inca se trezea des, dar ma consolam cu gandul ca nu toti copiii sunt la fel. Il luam din patut, ma asezam cu el pe un scaun unde il alaptam, si frumos adormit il puneam inapoi, incercand sa adorm si eu repede la loc (sau alteori sa nu dorm cu el in brate). Crezand ca fac bine, nici nu mi-am pus problema sa schimb ceva.
- Pe la 7 luni i-am dat salteluta de la pat mai jos cu un nivel deoarece incepuse sa se ridice in picioare. Astfel, a devenit mai greu sa ma aplec si sa-l tot ridic noaptea pentru alaptat, plus greutatea mai mare si faptul ca se de multe ori trezea imediat ce-l puneam in patut si trebuia sa iau totul de la capat. Ca solutie l-am luat in patul mare intre noi si il alaptam culcat. A fost mai comod, insa (pe langa faptul ca dormeam fiecare pe o muchie de pat) trezirile erau inca frecvente, in jur de 6-8 treziri in 10 ore. Am inceput sa caut solutii, am apelat la tratamente homeopate, cu mici rezultate de scurta durata (4-5 treziri, timp de o saptamana - doua).
- Dupa varsta de 1 an eram deja mult prea epuizata. Avea perioade cand se trezea si de 10 ori pe noapte, adica din ora in ora, iar eu reluam la nesfarsit procesul dureros de adormire prin alaptare. Uneori mai apelam si la leganatul intr-un cearsaf, la cantece nesfarsite pana raguseam... 

De disperare si epuizare am luat masuri culcand copilul separat. Si pentru prima data a dormit toata noaptea fara sa se mai trezeasca! La fel si noptile urmatoare. Astfel a invatat ca poate adormi singur, fara ajutorul meu si fara laptele miraculos de care nu mai avea nevoie pe timpul noptii. Dupa un timp abia astepta sa se cuibareasca pe perna lui, sa-i sting lumina si sa ies din camera. Asa am avut si noi cateva luni de somn linistit.
- In luna octombrie am facut o excursie si timp de o saptamana a dormit cu noi in pat. Reintorsi acasa a hotarat ca tot mai bine este in patul nostru, asa ca l-am luat cu noi. Aceasta este etapa actuala, dar tot fara treziri nocturne, caci lectia a ramas invatata si adoarme singur fara probleme.

Lectia invatata de mine ca mamica este insa mult mai complexa. Si cum bb2 este deja pe drum, voi avea ocazia sa dau si examen practic din aceasta lectie, nu doar teoretic, desi este posibil ca lucrurile sa decurga cu totul altfel.

In concluzie, ar fi ideal ca acest proces al alaptarii pe timp de noapte sa se desfasoare mai usor si cu mai putine "suferinte". Metodele pentru obtinerea acestui lucru sunt insa proprii fiecarei mame si adaptate fiecarui copil si etape de dezvoltare. Nu cred ca exista reguli.