Wrapul

Inca din primele saptamani de viata ale baietelului nostru am primit un wrap marca Didymos, impreuna cu carticica cu instructiuni, sfaturile si demonstratiile practice aferente. M-am decis sa-l folosesc dupa ce copilul a fost diagnosticat, la 2 saptamani, cu displazie de sold congenitala, iar el nu suferea deloc orteza ce i-o cumparasem cu bani grei. Nevrand totusi sa risc sanatatea copilului am hotarat sa folosesc wrapul pentru a-i mentine piciorusele corect  in pozitia "M" (sau "broscuta"). Asa ca l-am luat la purtat.

I-a placut foarte mult noul "culcus" la pieptul meu. Adesea dormea sau, oricum, era mult mai linistit. Eu puteam sa-mi vad de treaba prin casa sau sa ma plimb pe afara, fara sa mai fiu legata de supravegherea patutului. Datorita sustinerii greutatii pe umeri si solduri (talie) purtatul era usor, nu duceam o greutate in plus, ci era la fel ca in timpul sarcinii, ba chiar imi simteam spatele bine. Nu mai vorbesc cat de mandra mergeam cu comoara infasurata la piept! :)

Mi-a fost de folos in foarte multe situatii. Stand la etajul 2 imi era greu sa cobor singura pe scari un carut + un copil pentru a iesi afara si a putea profita de vremea frumoasa de vara. Asa ca wrapul m-a ajutat enorm. Am putut iesi atat in imprejurimi (la plimbare in jurul blocului sau pe malul Bahluiului, la alimentara sau la piata), cat si mai departe, folosind mijloacele de transport fara nici o dificultate (masina, taxiul, tramvaiul sau autobuzul). In parcuri sau in restaurant am putut alapta discret, fara ca cineva sa-si dea seama ce se intampla. Am facut si plimbari in padure, unde carutul era exclus, iar purtatul doar in brate ar fi fost destul de obositor. Mainile libere mi-au oferit sentimentul de siguranta stiind ca ma pot descurca in orice situatie. Nu a fost nevoie niciodata sa-mi deschida cineva usa ca sa pot intra intr-un magazin de exemplu (ca in cazul folosirii carutului), ba chiar si cumparaturile le-am putut face (si duce) linistita. Nici chiar celebrele "colici" nu ne-au dat prea mult de furca, copilul linistindu-se foarte bine la pieptul meu.

Fiind o aparitie aproape unica in peisajul iesean am avut parte si de diverse comentarii. In general persoanele mai in varsta gaseau de cuviinta sa ma sfatuiasca ca nu e bine pentru spatele lui sa tin copilul asa. Pentru a nu le ofensa le raspundeam ca asa mi-au recomandat medicii sa-l port deoarece are o problema. Un cuplu, spre bucuria mea, m-a intrebat de unde am achizitionat "esarfa", deoarece mai vazusera asa ceva la mare si vroiau sa faca un asemenea cadou unei viitoare mamici. Le-am recomandat cu bucurie 2 magazine online din Romania de care auzisem la vremea aceea (desi wrapul meu fusese comandat din Germania). Cel mai dragut comentariu a venit insa din partea unei fetite mici, nefiindu-mi adresat, insa rostit destul de tare incat sa-l aud: "Mami, dar bebele acela este inca in burtica sau a iesit?" :)) (ma vedea "imbracata" + cu "burta", dar totodata vedea si capul copilului iesind afara) :))

L-am purtat pana prin toamna cand hainele groase au inceput sa ne incomodeze si atunci am facut trecerea la slingul cu inele. Tot atunci, pentru ca baietelul incepuse sa se ridice in picioare, am facut si controlul ortopedic si, spre usurarea noastra, am aflat ca nu mai avea nici o problema la solduri.

Pe timpul iernii am iesit mai putin afara sau, oricum, in reprize mai scurte, iar slingul ne-a fost foarte util in aceste situatii. Din primavara a inceput sa iasa la plimbare pe propriile picioruse, spre bucuria noastra. Totusi am mai folosit SSC-uri ca Marsupi plus, Boba si Manduca, toate fiind purtate cu mare placere. :)

Aceasta a fost "aventura" noastra cu wrapul. Acum abia asteptam sa-l folosim din nou cu urmatorul bebe. ;)
PS: Wrapul poate fi folosit si dupa varsta de 1 an, doar ca noua ni s-au parut mai convenabile SSC-urile.